o poezie a mea citită de mine

Haiku și imagine citite de mine în engleză

acuarelele mele din anii 2000-2001 (după Renoir)

recolorate azi pe calculator, acum sunt decolorate pe hârtie

de azi pe mâine

în cruda dezprimăvărare din anul domnului 2016
ochii mi-erau mâncați ba de ciori ba de vrăbii
pomii din spatele blocului scrâșneau
din frunzele ce trebuiau să erupă să muște din lumină
soarele lăsa pete pe ziduri ca pieile de miei întinse
după argăsire
mai aveam de luat împărtășanie de la toate lunile de pe cerul de april
până la cea dinainte de Înviere
o fi ruginit Cristos pe troița noastră din sat mă întrebam
de mi-e gust atât de acru și amar din toate cele
oare mai cresc lăcrămioare în grădina nimănui
care fusese odată a mea
și cât mai rabdă pământul toate cele împerecheate
și sufletul meu de fecioară îmbătrânind
cu vălul meu de mireasă furat de merii ce nu-i voi gusta...

4.4.2016

povestea lungă, misterioasă și tristă a strămoșilor mei

Știu, am fost un om respins de societate. De ce , nu știu. Dar nu am fost nebună și ce veți citi în povestea următoare (în engleză) este purul adevăr. Deși toate indiciile conduc spre al II-lea Război Mondial, este evident că eu am fost un copil bun, normal și inteligent și nu am avut nicio legătură cu aceste fapte și ele nu pot fi motivul excluderii mele din societate. Scuze că postez și pe blogul meu de poezii acest text cu valoare documentară și de memorii, poate mai puțin reușit literar. În plus, tatăl meu cel puțin, nu era aproape cert tatăl meu biologic. 68 de poze vechi plus un slideshow.

https://cristinamonicamoldoveanu6.wordpress.com/2015/11/15/old-family-history-very-long-story/


Și mai jos povestea în engleză a strămoșilor dinspre mamă, în care fratele bunicii fusese erou căzut în al II-lea Război Mondial, de care tata părea mândru...

https://www.goodreads.com/author_blog_posts/9802597-village-history