Vermillon

cu trăistuţa înflorată pe umăr
lipeşte genele de geamul aburit
îmi scrie prima ei scrisoare pe hârtie creponată
cerneala se topeşte ca o aripă de flutur
într-un insectar de şcolăriţă

sub sticlele fumurii de ceas
se întorc orele timpurii ale verii
legănate pe scândura albă
prinsă cu sfoară în nucul bătrân
ţinând în poală mingea de plastic
creioanele ascuţite meticulos
păpuşile din coceni de porumb
desenele cu prea mult vermillon

plouă în podul vechi
pe tavan cresc fluturi cafenii
un nor cenuşiu pluteşte mai departe
ca un balonaş de săpun

Crescendo

copacul din oase a dat noi lăstari
e loc strâmt în femurul meu
printre ramuri întretăiate
acele de brad respiră în plămâni
ghindele se rostogolesc în stomac
în cămările inimii snopi de salcie tânără
mătură sentimentele ascunse

ninge tot mai mult
pădurea din mine îşi frânge crengile
mă tem să aprind focul
să nu înflorească cireşii de lângă tâmplă
a doua oară

LUCRETIA CIOBANU - Codrule, batranule

Asculta mai multe audio diverse

Linişte

m-am îmbrăcat în carapacea unei duminici
sărbătoare geroasă şi albă
gândurile le-am închis într-un beci cald
şoarecii ronţăie tolba cu amintiri

e atâta linişte încât visez cum cântă cocoşii
mă trezesc acoperită de o pernă de puf
printre rădăcini de aripi retezate
în tic-tac-ul primelor zboruri

bat clopote electrice în ploaie
se ridică de pe mine solzii grei
lovind în geamurile împăienjenite

viaţa e acum un marş cu paşi mici
peste pietre